BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

miercuri, 3 august 2011

Poveste fara titlu

Povestea mea de dragoste v-o voi asemana doar cu procesul ei de scriere.Are un autor foarte talentat si cu multa imaginatie.Pentru scrierea ei, autorul a cumparat cea mai buna hartie din lume si in exces,ca nu cumva sa ramana fara. A mai cumparat de asemenea cel mai bun si calitativ stilou din lume,ca povestea sa poata fi inteleasa de toata lumea,si multe borcanase cu cerneala de o culoare foarte placuta ca sa nu fie numai inteleasa,ci sa si fie pe placul tuturor.Deci,asezandu-se comod,la o masa bine luminata,pe un scaun bun,autorul a inceput sa scrie povestea.
A inceput intr-un mediu frumos si a fost folosita
foarte mult descrierea si cuvinte splendide si unice. A inceput
doar cu doua personaje foarte indragostite si dornice unul de altul,
autorul le-a facut sa se intalneasca,sa se iubeasca. Acesta a fost
primul si cel mai de neuitat lucru care s-a intamplat in toata povestea.
Scriitorul a inceput apoi sa indulceasca povestea adaugand
cuvinte frumoase facand dragostea dintre cei doi,mai apriga si le-a oferit
si foarte multe avantaje. Avea practic o mana plina de
lucruri bune pentru cei doi. Apoi incet incet au aparut si alte personaje
care infloreau povestea si mai mult,mai bune sau mai rele,
aceste personaje faceau povestea mai complexa si mai interesanta.
Au inceput sa apara si schimbari de cadru,ca lucrurile sa nu fie
plictisitoare. Autorul lua si scria povestea aceasta minunata de dragoste
peste tot,nu ar mai fi lasat-o din mana,ar fi scris-o zi
si noapte si in absolut orice loc. Era foarte dornic si curios sa o
termine,dar,de asemenea simtea ca nu isi doreste niciodata sa
aibe un sfarsit,ci doar sa adauge file de poveste si sa le coasa impreuna.
Dar povestea devenea incet monotona si ca orice alta
poveste,asa ca asa ca scriitorul trebuia sa gaseasca o solutie ca sa mai
schimbe peisajul. Deci a inceput intr-un mod lent sa le
ia din multitudinea de lucruri bune si sa strecoare pe nevazute elemente
rele,dar,acum povestea o lua si mai mult pe calea uneia
obisnuite,asa ca a trebuit sa desfasoare in momentele subiectului si a ajuns
la intriga. Autorul avea si el probleme si devenise
din ce in ce mai stresat,iar,povestea devenea din ce in ce mai violenta.
Personajele au inceput sa se amestece intre ele si
veneau sarbatori importante, apoi,unul din cele mai importante persoanaje
avea sa pateasca ceva tragic. Personajul care tinea
relatia celor doua fapturi principale a disparut fara motiv,fara sa spuna
si fara sa se mai intoarca vreodata. La inceputul
vremurilor dupa plecarea celui mai nobil participant,relatia tanarului
cuplu devenise mai apriga,mai apropiata. Baiatul avea
nevoie de fata si la inceput autorul i-a dat fetei tarie si curaj ca sa-i
poata sa tina in spate pe amandoi. Autorul nu mai
avea idei... Lasase stiloul scump jos si se uscase,a fost nevoie de multa
cerneala ca sa mai poata sa fie scrisa iar. Stiloul
statuse pur si simplu pe micul teanc de foi iar capacul era deschis apoi a
aparut un personaj negativ dintr-o alta poveste pe
care autorul o citise recent. Personajele erau cam triste finca situatia
lor fusese complicata. Imi aduc aminte de o seara
cand autorul era la biblioteca,iar afara era o furtuna cumplita ar fi stat
acolo toata noaptea ca sa incerce sa scrie povestea.
Biblioteca urma sa se inchida si autorul trebuia sa plece,dar,vai! Ce furtuna
teribila era afara,in drum spre casa multe
dintre coli au fost udate si scrisul nu mai era vizibil. Ajuns acasa incerca
sa mai scrie povestea, dar a vazut ca multe dintre
foi nu mai puteau fi puse la loc fiindca scrisul se scursese. Era punctul
critic al povestii,apoi cerneala a inceput sa se
termine si stiloul nu mai functiona,a schimbat cerneala,dar, nu mai era
aceiasi nuanta,totul era diferit... Felul de scriere
nu mai era placut de toti,dar,inca era inteleasa, apoi intr-un mod cam
brusc stiloul s-a oprit si incercand sa caute altul
autorul si-a adus aminte ca a cumparat doar un stilou... Deci povestea avea
sa se incheie fara un sfarsit si nimeni
nu avea sa o mai citeasc
a fiindca creatorul ei a aruncat toate paginile la gunoi,mototolite si
desi povestea a inceput cu doua personaje
fericite care se iubeau s-a terminat doar cu unul al carui nume zace si
azi pe o foaie incercand sa se mai integreze
in singura poveste in care si-ar dori cu adevarat sa plece: viata.
Aceasta istorioara nu v-a putea fi scrisa intr-o carte
niciodata pentru ca nu a mai fost gasita aceasta a fost ultima poveste
de dragoste atat de frumoasa pe care autorul o
v-a scrie vreodata,dar nu v-a putea fi rostita de generatiile viitoare
pentru ca nu o stie nimeni... Dar eu am fost acolo si
acum mi-am facut datoria sa v-o spun. Cat despre personajul ramas...
Putem spune ca inca sta undeva pe malul unui rau asteptand
ca sa-i fie scrisa o poveste unica si ... doar a ei. Pana data viitoare
cand autorul nostru al tuturor v-a mai scrie o alta
poveste va cer doar un lucru voua tuturor care auziti aceasta
istorioara: De v-a fi sa intalniti acest personaj frumos v-as
ruga sa aveti mila si sa-i oferiti un zambet!
Morala: Dumnezeu este autorul nostru si el ne scrie povestea tuturor.
Fie ca avem o carte pentru noi insisi
sau fie ca o imparim cu cineva paginile raman mereu la fel doar
ce scrie si felul cum scrie in ea se schimba.

0 comentarii: