Voalul iernii

Un fulg de nea ce abia cade
Se topeste usor pe acoperis
Stropul din el o ia incet la vale
Si se varsa-n stufaris

Alti fulgi mai cad incet pe casa
Si formeaza un subtire strat de nea
Din zapada iese o frmusete cereasca
O fata minunata,e chiar ea

Ochii ei verzi precum smaraldul
Au fermecat printul ce pe ascuns o privea
Si s-a apropiat incet baiatul
Sa vorbeasca chiar cu ea

Rochia ei d-un alb orbitor
Au fermecat printul pe loc
Si a incercat tanarul cuceritor
La un sarut cu pasiune de foc

Fata,de rusine,sper un pian fugind
Pe clapele lui,sentimente avea sa verse
Si voalul de pe fata ei azand
El de bucurie,o lacrima sterse